miercuri, 13 aprilie 2011

Suflet de balerina


Sunt Ana si am fost un suflet de balerina de cand ma stiu, doar ca am practicat aceasta arta putin in copilarie, iar, din varii motive, dupa doar 2 ani am fost nevoita sa renunt. Dar uite cum soarta le aranjeaza pe toate si dupa atata timp, m-am reapucat de minunatul Balet.

Ma baletez deja de mai bine de 10 luni, la Atelierul de Balet al profesoarei Gabi Batori (pe care o pup si o iubesc pentru cat de mult s-a implicat in formarea noastra) si sunt tare mandra de ceea ce fac.

Am descoperit prin balet atat de multe lucruri, atat de multi oameni frumosi si atat de multe calitati ale acestei forme de exprimare incat am zis ca merita sa scriu despre ea.

Baletul isi are originile din curtile boerimii Renasterii italiene (sau cel putin asa scrie in Wikipedia), dar inceputul sau in viata mea s-a produs pe la 6 ani cand am descoperit ce frumos este sa faci o pirueta - asta dupa multele rugaminti ale mamei mele de a nu ma mai purta ca un baiat. Am fost si unul din soarecii din Cenusareasa, am fost si arlechin-fetita, partenerul meu fiind tot o fetita, un pic mai mare.

In toata aceasta pauza de mai multi ani, m-am tot gandit la balet...si mi-am tot dorit sa mai fac, pana cand, in vara unui calduros 2010, m-am inscris pentru cursurile de vara ale unui club "renumit" de balet pentru copii si adulti (caci, deh...am devenit adult intre timp). Toate bune si frumoase, acolo am cunoscut-o si pe Gabi, pe care am urmat-o apoi pana-n "panzele albe" pentru a-si face singura atelierul de balet.

Ne-am strans cu mic, cu mare, cu grupa de "lebadutze" si cu grupa noastra de "fetite mai mari" si profitam din plin de intimitatea, caldura si energia fostei sali de balet a Teatrului Constantin Tanase.

Aici noi invatam cuminte si metodic fiecare respiratie a mainii, fiecare plié, fiecare passé, fiecare degagé, fiecare glissé, fiecare arabesque, frappé, fondue, assemblé, attitude - pentru ca suntem balerine si acest lucru nu trebuie sa lipseasca- si in special, fiecare battement tendu...

Capul sus, muschii incordati, tragem burtica, ne inaltam, respiram prin miscari plutitoare ale mainilor, comprimam atata putere si echilibru sub un simplu gest gratios al unei piruete.

Baletul ma minuneaza cu fiecare antrenament, cu fiecare miscare nou-invatata si ma va fascina in continuare, facand des parte din visele mele in care pirueta imi iese perfect pe o pereche de pointe si cu un tutu care sa dea impresia ca zbor. Da, chiar invat sa zbor, in fiecare zi mai mult si mai usor.

Baletul este al meu si va ramane bine infiripat atat in subconstientul meu, cat si in gandurile mele zilnice. Si, da, eu sunt balerina:)


P.S. Voi reveni cu mai multe poze si comentarii de la antrenamentele mele, cat si ale celor mici si roz:). Pana atunci, XOXO;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu